ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I.] – Din ulei2. (Sursa: DEX '98 )
uleiá vb. (sil. -le-ia), ind. prez. 1 sg. uleiéz, 3 sg. și pl. uleiáză, l pl. uleiém (sil. -le-iem); conj. prez. 3 sg. și pl. uleiéze; ger. uleínd (Sursa: Ortografic )
A ULEIÁ ~iéz tranz. 1) tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale). 2) A unge cu ulei. ~ tigaia. 3) pop. A murdări cu ulei. A-și ~ rochia. /Din ulei (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
uleia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) uleia uleiere uleiat uleind singular plural
uleiază uleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) uleiez (să) uleiez uleiam uleiai uleiasem
a II-a (tu) uleiezi (să) uleiezi uleiai uleiași uleiaseși
a III-a (el, ea) uleiază (să) uleieze uleia uleie uleiase
plural I (noi) uleiem (să) uleiem uleiam uleiarăm uleiaserăm, uleiasem*
a II-a (voi) uleiați (să) uleiați uleiați uleiarăți uleiaserăți, uleiaseți*
a III-a (ei, ele) uleiază (să) uleieze uleiau uleiară uleiaseră
* Formă nerecomandată