URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

URICÁR1 ~e n. Culegere de documente vechi, de urice. /uric + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

uricár (carte) s. n., pl. uricáre (Sursa: Ortografic )