URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

URICÁR2 ~i m. (în Moldova și în Mun-tenia medievală) Slujbaș în cancelaria dom-nească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. /uric + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

URICÁR s. v. diac. (Sursa: Sinonime )

uricár (persoană) s. m., pl. uricári (Sursa: Ortografic )