UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit. (Sursa: DEX '98 )

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit]. (Sursa: DN )

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit) (Sursa: MDN )

UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX] (Sursa: DOOM )

uzufrúct s. n. (sil. -fruct) (Sursa: Ortografic )

UZUFRÚCT ~e n. jur. Drept de a beneficia de bunuri străine cu obligația de a le păstra și a le restitui la termenul prevăzut. /<lat. usufructus (Sursa: NODEX )