|
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze (Sursa: DOOM 2 )
| văpăia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) văpăia | văpăiere | văpăiat | văpăind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | văpăiază | (să) văpăieze | văpăia | văpăie | văpăiase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | văpăiază | (să) văpăieze | văpăiau | văpăiară | văpăiaseră | |