|
VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra. (Sursa: DEX '98 )
vărát (pop.) s. n. (Sursa: DOOM 2 )
VĂRÁT s. v. văratic. (Sursa: Sinonime )
Vărat ≠ iernat (Sursa: Antonime )
vărát s. n. (Sursa: Ortografic )
| văra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) văra | vărare | vărat | vărând | singular | plural | | vărează | vărați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | vărez | (să) vărez | văram | vărai | vărasem | | a II-a (tu) | vărezi | (să) vărezi | vărai | vărași | văraseși | | a III-a (el, ea) | vărează | (să) văreze | văra | vără | vărase | | plural | I (noi) | vărăm | (să) vărăm | văram | vărarăm | văraserăm, vărasem* | | a II-a (voi) | vărați | (să) vărați | vărați | vărarăți | văraserăți, văraseți* | | a III-a (ei, ele) | vărează | (să) văreze | vărau | vărară | văraseră | * Formă nerecomandată | vărat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | vărat | văratul | vărată | vărata | | plural | vărați | vărații | vărate | văratele | | genitiv-dativ | singular | vărat | văratului | vărate | văratei | | plural | vărați | văraților | vărate | văratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |