VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra. (Sursa: DEX '98 )

vărát (pop.) s. n. (Sursa: DOOM 2 )

VĂRÁT s. v. văratic. (Sursa: Sinonime )

Vărat ≠ iernat (Sursa: Antonime )

vărát s. n. (Sursa: Ortografic )

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. (Sursa: DEX '98 )

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară (Sursa: NODEX )

vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză (Sursa: DOOM 2 )

A văra ≠ a ierna (Sursa: Antonime )

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
văra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văra vărare vărat vărând singular plural
vărea vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vărez (să) vărez văram vărai vărasem
a II-a (tu) vărezi (să) vărezi vărai vărași văraseși
a III-a (el, ea) vărea (să) văreze văra vără vărase
plural I (noi) vărăm (să) vărăm văram vărarăm văraserăm, vărasem*
a II-a (voi) vărați (să) vărați vărați vărarăți văraserăți, văraseți*
a III-a (ei, ele) vărea (să) văreze vărau văra văraseră
* Formă nerecomandată

vărat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vărat văratul văra vărata
plural vărați vărații vărate văratele
genitiv-dativ singular vărat văratului vărate văratei
plural vărați văraților vărate văratelor
vocativ singular
plural