VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej. (Sursa: DEX '98 )

valvârtéj1 adv. (Sursa: DOOM 2 )

valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri (Sursa: DOOM 2 )

VALVÂRTÉJ s., adv. 1. s. v. bulboană. 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.) (Sursa: Sinonime )

valvârtéj adv. (Sursa: Ortografic )

valvârtéj s. n., pl. valvârtéjuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
valvârtej   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular valvârtej valvârtejul
plural valvârtejuri valvârtejurile
genitiv-dativ singular valvârtej valvârtejului
plural valvârtejuri valvârtejurilor
vocativ singular
plural