VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] -Din germ. Ventil. (Sursa: DEX '98 )

VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau mașini) Dispozitiv care servește ca organ de închidere și deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil (Sursa: NODEX )

VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil]. (Sursa: DN )

VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil) (Sursa: MDN )

VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru. (Sursa: Sinonime )

ventíl s. n., pl. ventíle (Sursa: Ortografic )