VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme. (Sursa: DEX '98 )

VERBALÍSM n. Tendință de a face abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. /<fr. verbalisme (Sursa: NODEX )

VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme]. (Sursa: DN )

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme) (Sursa: MDN )

VERBALÍSM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.) (Sursa: Sinonime )

verbalísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
verbalism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular verbalism verbalismul
plural
genitiv-dativ singular verbalism verbalismului
plural
vocativ singular
plural