VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas]. (Sursa: DN )
VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. (< fr. vérité, lat. veritas) (Sursa: MDN )
VERITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridici-tate. (Sursa: Sinonime )
veritáte s. f., g.-d. art. verității; pl. verități (Sursa: Ortografic )
RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevărat – Adagiu din dreptul roman. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
veritate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veritate veritatea
plural verități veritățile
genitiv-dativ singular verități verității
plural verități verităților
vocativ singular veritate, veritateo
plural verităților