VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant. (Sursa: DEX '98 )

VERSÁNT ~e n. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă; costișă. 2) Suprafața înclinată a unui acoperiș. [Pl. și versanți] /<fr. versant (Sursa: NODEX )

VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant]. (Sursa: DN )

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant) (Sursa: MDN )

VERSÁNT s. v. pantă. (Sursa: Sinonime )

versánt s. n./s. m., pl. versánte/versánți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
versant (pl. -ți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular versant versantul
plural versanți versanții
genitiv-dativ singular versant versantului
plural versanți versanților
vocativ singular
plural