VERTÍJ, vertijuri. s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige. (Sursa: DEX '98 )

VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo]. (Sursa: DN )

VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige) (Sursa: MDN )

VERTÍJ s. v. amețeală. (Sursa: Sinonime )

vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje (Sursa: Ortografic )