VEZÍCĂ, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica. (Sursa: DEX '98 )

VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie]. (Sursa: DN )

VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica) (Sursa: MDN )

VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică u*****ă = bășica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.) (Sursa: Sinonime )

vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci (Sursa: Ortografic )

VEZÍCĂ ~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ u*****ă. ~ biliară. /<lat. vesica (Sursa: NODEX )