VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

VIESPÁR1 ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie. (Sursa: Sinonime )

viespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre (Sursa: Ortografic )