VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking. (Sursa: DEX '98 )

VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking]. (Sursa: DN )

VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings) (Sursa: MDN )

víking s. m., pl. víkingi (Sursa: Ortografic )

VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings (Sursa: NODEX )

VÍKINGI s. pl. v. normanzi. (Sursa: Sinonime )