VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. (Sursa: DEX '98 )

VILBROCHÉN s.n. (Tehn.) Ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vilebrequin]. (Sursa: DN )

VILBROCHÉN s. n. ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. (după fr. vilebrequin) (Sursa: MDN )

VILBROCHÉN s. (TEHN.) arbore cotit. (Sursa: Sinonime )

vilbrochén s. n., pl. vilbrochénuri/vilbrochéne (Sursa: Ortografic )

VILBROCHÉN ~e n. tehn. Arbore articulat de una sau mai multe biele, care permite transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie a unor pistoane și invers; arbore cotit. [Sil. vil-bro-; Pl. și: vilbrochenuri] /<fr. vilebrequin (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
vilbrochen (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vilbrochen vilbrochenul
plural vilbrochene vilbrochenele
genitiv-dativ singular vilbrochen vilbrochenului
plural vilbrochene vilbrochenelor
vocativ singular
plural

vilbrochen (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vilbrochen vilbrochenul
plural vilbrochenuri vilbrochenurile
genitiv-dativ singular vilbrochen vilbrochenului
plural vilbrochenuri vilbrochenurilor
vocativ singular
plural