VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. (Sursa: DEX '98 )

VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna]. (Sursa: DN )

VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif) (Sursa: MDN )

VINDICATÍV adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunător (Sursa: Sinonime )

Vindicativ ≠ nerăzbunător (Sursa: Antonime )

vindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíve (Sursa: Ortografic )

VINDICATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare; răzbunător. /<fr. vindicatif (Sursa: NODEX )