VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ◊ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). (Sursa: DEX '98 )

VIOÁRĂ2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. (Sursa: DEX '98 )

VIOÁRĂ2 ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola (Sursa: NODEX )

VIOÁRĂ3 ~e adj. (despre ape curgătoare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivula (Sursa: NODEX )

FOAIE-DE-VIOÁRĂ s. v. popilnic. (Sursa: Sinonime )

VIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent. (Sursa: Sinonime )

VIOÁRĂ s. v. toporaș, violetă, viorea. (Sursa: Sinonime )

VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă. (Sursa: Sinonime )

VIOARĂ-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă. (Sursa: Sinonime )

VIOARĂ-RÓȘIE s. v. micsandră, micșunea. (Sursa: Sinonime )

vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα. (Sursa: DER )

vioară adj. f. (sil. vi-oa-) (Sursa: Ortografic )

vioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáre (Sursa: Ortografic )

vioáră-róșie (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )