VIORÉL, -EÁ, viorei, -ele, adj. (Rar) Violet2; vioriu. – Din vioară2 + suf. -el (după fr. violet). (Sursa: DLRM )
Declinări/Conjugări
viorel   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular viorel viorelul viorea vioreaua
plural viorei vioreii viorele viorelele
genitiv-dativ singular viorel viorelului viorele viorelei
plural viorei vioreilor viorele viorelelor
vocativ singular — —
plural — —