VOUCHER s.n. Document de călătorie eliberat unui turist de o agenție de turism, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. [Pr.: váu-cer] (din engl. voucher < engl. vouch = a asigura, a garanta; a dovedi < engl. medie vouchen = a chema în instanță; a oferi garanție < anglo-normandă voucher < (prob.) lat. vulg. *voticāre < lat. vocitāre = vb. frecventativ al lui vocāre = a chema) [et. AHDEL] (Sursa: MDN )

VOUCHER VÁU-CER/ s. n. document de călătorie eliberat unui turist de o agenție de turism, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. (< engl. voucher) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
voucher   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voucher voucherul
plural
genitiv-dativ singular voucher voucherului
plural
vocativ singular
plural