VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ. (Sursa: DEX '98 )

VRAF s. v. teanc. (Sursa: Sinonime )

vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf). (Sursa: DER )

vraf s. n., pl. vráfuri (Sursa: Ortografic )

VRAF ~uri n. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine. /<sl. vrahu (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
vraf   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vraf vraful
plural vrafuri vrafurile
genitiv-dativ singular vraf vrafului
plural vrafuri vrafurilor
vocativ singular
plural