WEEK-END, week-end-uri, s. n. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii. [Pr.: uíchend] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )

WEEK-END [pr.: úikend] ~uri n. 1) Sfârșit de săptămână. 2) Interval de timp de sâmbătă până luni, folosit pentru odihnă și petrecere. [Art. week-endul] /Cuv. engl. (Sursa: NODEX )

WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfârșit de săptămână; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere. [Pron. úik-, pl. -duri. / < engl. week-end]. (Sursa: DN )

WEEK-END [UICHEND] s. n. sfârșit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta și duminica) pentru odihnă, petrecere. (< engl. week-end) (Sursa: MDN )

WÉEKEND PÁRTY s.n. Petrecere în timpul weekendului. [Pr. uíkend párti] (din engl. weekend party) (Sursa: MDN )

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
weekend   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular weekend weekendul
plural weekenduri weekendurile
genitiv-dativ singular weekend weekendului
plural weekenduri weekendurilor
vocativ singular
plural