XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. (Sursa: DEX '98 )

XILOFÓN s.n. Instrument muzical de percuție format din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni și esență, care se lovesc cu două baghete de lemn. [< fr., engl. xylophone, cf. gr. xylon – lemn, phone – sunet]. (Sursa: DN )

XILOFÓN s. n. instrument muzical de percuție din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni și esență, care se lovesc cu două baghete (ciocănele) de lemn, de sticlă sau de metal. (< fr. xylophone) (Sursa: MDN )

XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn, acordate diferit, care răsună când sunt lovite cu niște ciocănașe de lemn. – Fr. xylophone. (Sursa: DLRM )

xilofón s. n., pl. xilofoáne (Sursa: DOOM 2 )

xilofón s. n., pl. xilofoáne (Sursa: Ortografic )

XILOFÓN ~oáne n. Instrument muzical de percuție, constând dintr-un sistem de plăci de lemn, diferit acordate, care emit sunete când sunt lovite cu două ciocănele. /<fr. xylophone (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
xilofon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular xilofon xilofonul
plural xilofoane xilofoanele
genitiv-dativ singular xilofon xilofonului
plural xilofoane xilofoanelor
vocativ singular
plural