« Back
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
A ZBICÍ ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci. (Sursa: DLRM )
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. (Sursa: DLRM )
ZBICÍ vb. v. usca. (Sursa: Sinonime )
ZBICÍ vb. v. smuci, zbate. (Sursa: Sinonime )
ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci) (Sursa: DER )
zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
zbici (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbici zbiciul
plural zbice zbicele
genitiv-dativ singular zbici zbiciului
plural zbice zbicelor
vocativ singular —
plural —

zbici (verb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zbici zbicire zbicit zbicind singular plural
zbicește zbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zbicesc (să) zbicesc zbiceam zbicii zbicisem
a II-a (tu) zbicești (să) zbicești zbiceai zbiciși zbiciseși
a III-a (el, ea) zbicește (să) zbicească zbicea zbici zbicise
plural I (noi) zbicim (să) zbicim zbiceam zbicirăm zbiciserăm, zbicisem*
a II-a (voi) zbiciți (să) zbiciți zbiceați zbicirăți zbiciserăți, zbiciseți*
a III-a (ei, ele) zbicesc (să) zbicească zbiceau zbiciră zbiciseră
* Formă nerecomandată