ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici1. (Sursa: DEX '98 )

ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici2. (Sursa: DLRM )

ZBICÍT adj. v. uscat. (Sursa: Sinonime )

zbicít1, zbicítă, zbicíți, zbicíte, adj. (reg.) smucit, eliberat din strânsoare. (Sursa: DAR )

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

A ZBICÍ ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci. (Sursa: DLRM )

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. (Sursa: DLRM )

ZBICÍ vb. v. usca. (Sursa: Sinonime )

ZBICÍ vb. v. smuci, zbate. (Sursa: Sinonime )

ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci) (Sursa: DER )

zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă (Sursa: Ortografic )