ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici1. (Sursa: DEX '98 )
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici2. (Sursa: DLRM )
ZBICÍT adj. v. uscat. (Sursa: Sinonime )
zbicít1, zbicítă, zbicíți, zbicíte, adj. (reg.) smucit, eliberat din strânsoare. (Sursa: DAR )
zbici (verb) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) zbici | zbicire | zbicit | zbicind | singular | plural | zbicește | zbiciți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | zbicesc | (să) zbicesc | zbiceam | zbicii | zbicisem | a II-a (tu) | zbicești | (să) zbicești | zbiceai | zbiciși | zbiciseși | a III-a (el, ea) | zbicește | (să) zbicească | zbicea | zbici | zbicise | plural | I (noi) | zbicim | (să) zbicim | zbiceam | zbicirăm | zbiciserăm, zbicisem* | a II-a (voi) | zbiciți | (să) zbiciți | zbiceați | zbicirăți | zbiciserăți, zbiciseți* | a III-a (ei, ele) | zbicesc | (să) zbicească | zbiceau | zbiciră | zbiciseră | * Formă nerecomandată zbicit adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | zbicit | zbicitul | zbicită | zbicita | plural | zbiciți | zbiciții | zbicite | zbicitele | genitiv-dativ | singular | zbicit | zbicitului | zbicite | zbicitei | plural | zbiciți | zbiciților | zbicite | zbicitelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|