ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. (Sursa: DEX '98 )

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et. (Sursa: DLRM )

zbiéret s. n., pl. zbiérete (Sursa: DOOM 2 )

ZBIÉRET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. muget. (Sursa: Sinonime )

zbiéret s. n., pl. zbiérete (Sursa: Ortografic )

ZBIÉRET ~e n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + suf. ~et (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
zbieret   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbieret zbieretul
plural zbierete zbieretele
genitiv-dativ singular zbieret zbieretului
plural zbierete zbieretelor
vocativ singular
plural