Actualizat conform DOOM3
Caută: |
ZBÚCIUM ~uri n. 1) Stare de neliniște sufletească; frământare; îngrijorare. 2) Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /v. a (se) zbuciuma (Sursa: NODEX ) ZBÚCIUM s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Postverbal al lui zbuciuma. (Sursa: DLRM ) zbúcium s. n., pl. zbúciumuri (Sursa: DOOM 2 ) ZBÚCIUM s. 1. v. agitație. 2. chin, frământare, zbatere, zbuciumare, (reg.) marghiol. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. agitație, frământare, neastâmpăr, neliniște, (livr.) impaciență. (Un ~ inutil.) (Sursa: Sinonime ) Zbucium ≠ astâmpăr, calm, liniște (Sursa: Antonime ) Declinări/Conjugări
|