ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. (Sursa: DEX '98 )
ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. (Sursa: DLRM )
zburlí v. zbârlí (Sursa: DOOM 2 )
zburlí v. zbârli (Sursa: Ortografic )
zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să zbârleáscă / să zburleáscă (Sursa: DOOM 2 )
zburli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) zburli | zburlire | zburlit | zburlind | singular | plural | zburlește | zburliți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | zburlesc | (să) zburlesc | zburleam | zburlii | zburlisem | a II-a (tu) | zburlești | (să) zburlești | zburleai | zburliși | zburliseși | a III-a (el, ea) | zburlește | (să) zburlească | zburlea | zburli | zburlise | plural | I (noi) | zburlim | (să) zburlim | zburleam | zburlirăm | zburliserăm, zburlisem* | a II-a (voi) | zburliți | (să) zburliți | zburleați | zburlirăți | zburliserăți, zburliseți* | a III-a (ei, ele) | zburlesc | (să) zburlească | zburleau | zburliră | zburliseră | * Formă nerecomandată
|