ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack. (Sursa: DEX '98 )

ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag]. (Sursa: DN )

ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag) (Sursa: MDN )

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frântă, zigzagat. [Var.: zigzác s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack). (Sursa: DLRM )

ZIGZÁG, zigzáguri, s.n. ~ ◊ Loc. adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = ~. (Sursa: DLRLC )

zigzág s. n. pl. zigzáguri (Sursa: DOOM 2 )

ZIGZÁG s. linie frântă. (Sursa: Sinonime )

zigzág s. n., pl. zigzáguri (Sursa: Ortografic )

ZIGZÁG ~uri n. Linie frântă (de forma unui șir de litere „z” puse cap la cap). ◊ În ~ în formă de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
zigzag   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zigzag zigzagul
plural zigzaguri zigzagurile
genitiv-dativ singular zigzag zigzagului
plural zigzaguri zigzagurilor
vocativ singular
plural