ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. (Sursa: DEX '98 )

ZMEU2 zméie n. Jucărie constând dintr-o bucată de hârtie sau din pânză fixată pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer, când bate vântul. /<sl. zmii (Sursa: NODEX )

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, dușman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de o pasiune, de o iubire puternică, neîmpărtășită. II. Jucărie confecționată din hârtie sau pânză, fixată pe un schelet ușor de lemn în forma unui dreptunghi și care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer când bate vântul. – Slav (v. sl. zmĩi „șarpe”, „balaur”). (Sursa: DLRM )

zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi (Sursa: DOOM 2 )

zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie (Sursa: DOOM 2 )

BURUIANA-ZMÉULUI s. v. scai-albastru, scai vânăt. (Sursa: Sinonime )

FLOAREA-ZMÉULUI s. v. barba-popii. (Sursa: Sinonime )

ZMEU s. (prin Transilv. și Ban.) șercan. (~ de hârtie, cu speteze.) (Sursa: Sinonime )

coáda-zméului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )

zmeu (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie (Sursa: Ortografic )