ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zúrui. – Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A ZURUÍ ~iésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zúrui] /zur + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
zuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zúrui, imperf. 3 sg. zuruiá conj. prez. 3 să zúruie (Sursa: DOOM 2 )
ZURUÍ vb. v. zornăi. (Sursa: Sinonime )
zuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiésc / zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiáscă / zúruie (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
zurui (1 -rui)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zurui zuruire zuruit zuruind singular plural
zuruie zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zurui (să) zurui zuruiam zuruii zuruisem
a II-a (tu) zurui (să) zurui zuruiai zuruiși zuruiseși
a III-a (el, ea) zuruie (să) zuruie zuruia zurui zuruise
plural I (noi) zuruim (să) zuruim zuruiam zuruirăm zuruiserăm, zuruisem*
a II-a (voi) zuruiți (să) zuruiți zuruiați zuruirăți zuruiserăți, zuruiseți*
a III-a (ei, ele) zuruie (să) zuruie zuruiau zuruiră zuruiseră
* Formă nerecomandată