|
ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBELȘUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBELȘUGÁ ~ghéz tranz. rar (ogoare) A face să aibă belșug (prin muncă și organizare). /în + belșug (Sursa: NODEX )
ÎMBELȘUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMBELȘUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belșug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosință. /v. a îmbelșuga (Sursa: NODEX )
îmbelșugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughéz, 3 sg. și pl. îmbelșugheáză (Sursa: Ortografic )
| îmbelșuga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmbelșuga | îmbelșugare | îmbelșugat | îmbelșugând | singular | plural | | îmbelșughează | îmbelșugați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îmbelșughez | (să) îmbelșughez | îmbelșugam | îmbelșugai | îmbelșugasem | | a II-a (tu) | îmbelșughezi | (să) îmbelșughezi | îmbelșugai | îmbelșugași | îmbelșugaseși | | a III-a (el, ea) | îmbelșughează | (să) îmbelșugheze | îmbelșuga | îmbelșugă | îmbelșugase | | plural | I (noi) | îmbelșugăm | (să) îmbelșugăm | îmbelșugam | îmbelșugarăm | îmbelșugaserăm, îmbelșugasem* | | a II-a (voi) | îmbelșugați | (să) îmbelșugați | îmbelșugați | îmbelșugarăți | îmbelșugaserăți, îmbelșugaseți* | | a III-a (ei, ele) | îmbelșughează | (să) îmbelșugheze | îmbelșugau | îmbelșugară | îmbelșugaseră | * Formă nerecomandată | îmbelșugat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îmbelșugat | îmbelșugatul | îmbelșugată | îmbelșugata | | plural | îmbelșugați | îmbelșugații | îmbelșugate | îmbelșugatele | | genitiv-dativ | singular | îmbelșugat | îmbelșugatului | îmbelșugate | îmbelșugatei | | plural | îmbelșugați | îmbelșugaților | îmbelșugate | îmbelșugatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |