ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBÂCSÍ ~ésc tranz. 1) A face să se îmbâcsească. 2) pop. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu limitat; a ticsi; a îndesa; a înghesui. /în + rar a bâcși (Sursa: NODEX )
A SE ÎMBÂCSÍ mă ~ésc intranz. A se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute. /în + rar a bâcși (Sursa: NODEX )
îmbâcsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbâcseáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îmbâcsi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbâcsi îmbâcsire îmbâcsit îmbâcsind singular plural
îmbâcsește îmbâcsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbâcsesc (să) îmbâcsesc îmbâcseam îmbâcsii îmbâcsisem
a II-a (tu) îmbâcsești (să) îmbâcsești îmbâcseai îmbâcsiși îmbâcsiseși
a III-a (el, ea) îmbâcsește (să) îmbâcsească îmbâcsea îmbâcsi îmbâcsise
plural I (noi) îmbâcsim (să) îmbâcsim îmbâcseam îmbâcsirăm îmbâcsiserăm, îmbâcsisem*
a II-a (voi) îmbâcsiți (să) îmbâcsiți îmbâcseați îmbâcsirăți îmbâcsiserăți, îmbâcsiseți*
a III-a (ei, ele) îmbâcsesc (să) îmbâcsească îmbâcseau îmbâcsiră îmbâcsiseră
* Formă nerecomandată

îmbâcsit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbâcsit îmbâcsitul îmbâcsită îmbâcsita
plural îmbâcsiți îmbâcsiții îmbâcsite îmbâcsitele
genitiv-dativ singular îmbâcsit îmbâcsitului îmbâcsite îmbâcsitei
plural îmbâcsiți îmbâcsiților îmbâcsite îmbâcsitelor
vocativ singular — —
plural — —