ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni. (Sursa: DEX '98 )

ÎMBĂTRÂNÍT adj. (înv.) învechit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

Îmbătrânit ≠ întinerit (Sursa: Antonime )

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân (Sursa: NODEX )

ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.) (Sursa: Sinonime )

A îmbătrâni ≠ a întineri (Sursa: Antonime )

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind, prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă (Sursa: Ortografic )