ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. (Rar) Înfierbântare. – V. înfierbânta. (Sursa: DEX '98 )

ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta. (Sursa: DEX '98 )

ÎNFIERBÂNTÁT adj. v. încins. (Sursa: Sinonime )

înfierbântát s. n. (sil. -fier-) (Sursa: Ortografic )

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte (Sursa: NODEX )

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte (Sursa: NODEX )

ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.) (Sursa: Sinonime )

ÎNFIERBÂNTÁ vb. v. antrena. (Sursa: Sinonime )

A (se) înfierbânta ≠ a (se) răcori, a se răci (Sursa: Antonime )

A înfierbânta ≠ a răci (Sursa: Antonime )

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înfierbânta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfierbânta înfierbântare înfierbântat înfierbântând singular plural
înfierbântă înfierbântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfierbânt (să) înfierbânt înfierbântam înfierbântai înfierbântasem
a II-a (tu) înfierbânți (să) înfierbânți înfierbântai înfierbântași înfierbântaseși
a III-a (el, ea) înfierbântă (să) înfierbânte înfierbânta înfierbântă înfierbântase
plural I (noi) înfierbântăm (să) înfierbântăm înfierbântam înfierbântarăm înfierbântaserăm, înfierbântasem*
a II-a (voi) înfierbântați (să) înfierbântați înfierbântați înfierbântarăți înfierbântaserăți, înfierbântaseți*
a III-a (ei, ele) înfierbântă (să) înfierbânte înfierbântau înfierbânta înfierbântaseră
* Formă nerecomandată

înfierbântat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înfierbântat înfierbântatul înfierbânta înfierbântata
plural înfierbântați înfierbântații înfierbântate înfierbântatele
genitiv-dativ singular înfierbântat înfierbântatului înfierbântate înfierbântatei
plural înfierbântați înfierbântaților înfierbântate înfierbântatelor
vocativ singular
plural