« Back
ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori. – V. înflori. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFLORÍRE s. v. belșug, bogăție, bunăstare, exagerare, propășire, prosperare, pros-peritate. (Sursa: Sinonime )
înfloríre s. f., g.-d. art. înflorírii; pl. înfloríri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înflori   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înflori înflorire înflorit înflorind singular plural
înflorește înfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfloresc (să) înfloresc înfloream înflorii înflorisem
a II-a (tu) înflorești (să) înflorești înfloreai înfloriși înfloriseși
a III-a (el, ea) înflorește (să) înflorească înflorea înflori înflorise
plural I (noi) înflorim (să) înflorim înfloream înflorirăm înfloriserăm, înflorisem*
a II-a (voi) înfloriți (să) înfloriți înfloreați înflorirăți înfloriserăți, înfloriseți*
a III-a (ei, ele) înfloresc (să) înflorească înfloreau înfloriră înfloriseră
* Formă nerecomandată

înflorire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înflorire înflorirea
plural înfloriri înfloririle
genitiv-dativ singular înfloriri înfloririi
plural înfloriri înfloririlor
vocativ singular înflorire, înflorireo
plural înfloririlor