ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori. – V. înflori. (Sursa: DEX '98 )

ÎNFLORÍRE s. v. belșug, bogăție, bunăstare, exagerare, propășire, prosperare, pros-peritate. (Sursa: Sinonime )

înfloríre s. f., g.-d. art. înflorírii; pl. înfloríri (Sursa: Ortografic )

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFLORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire (Sursa: NODEX )

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera. (Sursa: Sinonime )

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfloreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înflori   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înflori înflorire înflorit înflorind singular plural
înflorește înfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfloresc (să) înfloresc înfloream înflorii înflorisem
a II-a (tu) înflorești (să) înflorești înfloreai înfloriși înfloriseși
a III-a (el, ea) înflorește (să) înflorească înflorea înflori înflorise
plural I (noi) înflorim (să) înflorim înfloream înflorirăm înfloriserăm, înflorisem*
a II-a (voi) înfloriți (să) înfloriți înfloreați înflorirăți înfloriserăți, înfloriseți*
a III-a (ei, ele) înfloresc (să) înflorească înfloreau înflori înfloriseră
* Formă nerecomandată

înflorire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înflorire înflorirea
plural înfloriri înfloririle
genitiv-dativ singular înfloriri înfloririi
plural înfloriri înfloririlor
vocativ singular înflorire, înflorireo
plural înfloririlor