ÎNFLORÍT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre față; p. ext. despre oameni) Îmbujorat; luminat. 2. Împodobit cu desene, cu ornamente; înflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. – V. înflori. (Sursa: DEX '98 )

ÎNFLORÍT adj. 1. (BOT.) deschis, desfoiat. (Tran-dafir ~.) 2. înflorat. (Față de masă ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNFLORÍT adj. v. îmbujorat, împurpurat, în-floritor, înroșit, prosper, roșu, rumen, rumenit. (Sursa: Sinonime )

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFLORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire (Sursa: NODEX )

ÎNFLORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFLORI. 2) (despre limbă sau stil) Care este bogat în imagini. /v. a înflori (Sursa: NODEX )

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera. (Sursa: Sinonime )

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfloreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înflori   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înflori înflorire înflorit înflorind singular plural
înflorește înfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfloresc (să) înfloresc înfloream înflorii înflorisem
a II-a (tu) înflorești (să) înflorești înfloreai înfloriși înfloriseși
a III-a (el, ea) înflorește (să) înflorească înflorea înflori înflorise
plural I (noi) înflorim (să) înflorim înfloream înflorirăm înfloriserăm, înflorisem*
a II-a (voi) înfloriți (să) înfloriți înfloreați înflorirăți înfloriserăți, înfloriseți*
a III-a (ei, ele) înfloresc (să) înflorească înfloreau înflori înfloriseră
* Formă nerecomandată

înflorit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înflorit înfloritul înflori înflorita
plural înfloriți înfloriții înflorite înfloritele
genitiv-dativ singular înflorit înfloritului înflorite înfloritei
plural înfloriți înfloriților înflorite înfloritelor
vocativ singular
plural