ÎNNODÁT, -Ă, înnodați, -te, adj. (Despre fire) Care este legat, unit printr-un nod. ♦ Care a făcut nod; care are unul sau mai multe noduri. – V. înnoda. (Sursa: DEX '98 )

ÎNNODÁT adj. legat. (Sfoară ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNNODÁ, înnód, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. În + nod. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNNODÁ înnód tranz. 1) (capete de ață, sfori, funii) A uni printr-un nod; a lega. 2) fig. A aduna greu, puțin câte puțin; a sclipui; a înjgheba; a agonisi. ~ ceva avere. 3) A face să se înnoade. /<lat. innodare (Sursa: NODEX )

A SE ÎNNODÁ se înnoádă intranz. (de-spre ațe, sfori, funii) A se încâlci formând un nod (sau mai multe). ◊ ~ la vorbă (sau la ceartă) a se pune pe ceartă. /<lat. innodare (Sursa: NODEX )

ÎNNODÁ vb. a lega. (A ~ o sfoară.) (Sursa: Sinonime )

A înnoda ≠ a deznoda (Sursa: Antonime )

înnodá vb., ind. prez. 1 sg. înnód, 3 sg. și pl. înnoádă, perf. s. 1 sg. înnodái (Sursa: Ortografic )