|
întorsureán adj. m., s. m., pl. întorsuréni; f. sg. întorsureánă, pl. întorsuréne (Sursa: Ortografic )
| întorsurean substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | întorsurean | întorsureanul | întorsureană | întorsureana | | plural | întorsureni | întorsurenii | întorsurene | întorsurenele | | genitiv-dativ | singular | întorsurean | întorsureanului | întorsurene | întorsurenei | | plural | întorsureni | întorsurenilor | întorsurene | întorsurenelor | | vocativ | singular | întorsurene, întorsureanule | întorsureano | | plural | întorsurenilor | întorsurenelor |
|