|
ÎNVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVESTÍRE s.f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti]. (Sursa: DN )
ÎNVESTÍRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti) (Sursa: MDN )
ÎNVESTÍRE s. 1. v. înscăunare. 2. v. împuternicire. (Sursa: Sinonime )
învestíre (împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuție) s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíri (Sursa: Ortografic )
| învesti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învesti | învestire | învestit | învestind | singular | plural | | învestește | învestiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învestesc | (să) învestesc | învesteam | învestii | învestisem | | a II-a (tu) | învestești | (să) învestești | învesteai | învestiși | învestiseși | | a III-a (el, ea) | învestește | (să) învestească | învestea | învesti | învestise | | plural | I (noi) | învestim | (să) învestim | învesteam | învestirăm | învestiserăm, învestisem* | | a II-a (voi) | învestiți | (să) învestiți | învesteați | învestirăți | învestiserăți, învestiseți* | | a III-a (ei, ele) | învestesc | (să) învestească | învesteau | învestiră | învestiseră | * Formă nerecomandată | învestire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | învestire | învestirea | | plural | învestiri | învestirile | | genitiv-dativ | singular | învestiri | învestirii | | plural | învestiri | învestirilor | | vocativ | singular | învestire, învestireo | | plural | învestirilor | |