ÎNVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVESTÍRE s.f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti]. (Sursa: DN )

ÎNVESTÍRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti) (Sursa: MDN )

ÎNVESTÍRE s. 1. v. înscăunare. 2. v. împuternicire. (Sursa: Sinonime )

învestíre (împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuție) s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíri (Sursa: Ortografic )

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire (Sursa: NODEX )

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir]. (Sursa: DN )

ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire) (Sursa: MDN )

ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. au-toriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.) (Sursa: Sinonime )

învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă (Sursa: Ortografic )