« Back
ȘTRANGULÁ vb. I. v. strangula. (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
ștrangula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ștrangula ștrangulare ștrangulat ștrangulând singular plural
ștrangulează ștrangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ștrangulez (să) ștrangulez ștrangulam ștrangulai ștrangulasem
a II-a (tu) ștrangulezi (să) ștrangulezi ștrangulai ștrangulași ștrangulaseși
a III-a (el, ea) ștrangulează (să) ștranguleze ștrangula ștrangulă ștrangulase
plural I (noi) ștrangulăm (să) ștrangulăm ștrangulam ștrangularăm ștrangulaserăm, ștrangulasem*
a II-a (voi) ștrangulați (să) ștrangulați ștrangulați ștrangularăți ștrangulaserăți, ștrangulaseți*
a III-a (ei, ele) ștrangulează (să) ștranguleze ștrangulau ștrangulară ștrangulaseră
* Formă nerecomandată