împuia (a ~) (a bate capul) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împui, 3 împuie, 1 pl. împuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împui, 3 să împuie; ger. împuind.

împuia (a se ~) (a se înmulți) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se împuiază, imperf. 3 pl. se împuiau; conj. prez. 3 să se împuieze; ger. împuindu-se.