ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde. (Sursa: DEX '98 )

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde]. (Sursa: DN )

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde) (Sursa: MDN )

ÎNTREPRÍNDERE s. firmă, obiectiv, unitate, (ieșit din uz) stabiliment. (~ economică.) (Sursa: Sinonime )

întrepríndere s. f. (sil. -prin-) prindere (Sursa: Ortografic )

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei. part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde (Sursa: NODEX )

ÎNTREPRÍNDERE ~i f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde (Sursa: NODEX )

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre]. (Sursa: DN )

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre) (Sursa: MDN )

ÎNTREPRÍNDE vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra ...) (Sursa: Sinonime )

întreprínde vb. (sil. -prin-) prinde (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
întreprinde   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întreprinde întreprindere întreprins întreprinzând singular plural
întreprinde întreprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întreprind, întreprinz (să) întreprind, întreprinz întreprindeam întreprinsei întreprinsesem
a II-a (tu) întreprinzi (să) întreprinzi întreprindeai întreprinseși întreprinseseși
a III-a (el, ea) întreprinde (să) întreprindă, întreprinză întreprindea întreprinse întreprinsese
plural I (noi) întreprindem (să) întreprindem întreprindeam întreprinserăm întreprinseserăm, întreprinsesem*
a II-a (voi) întreprindeți (să) întreprindeți întreprindeați întreprinserăți întreprinseserăți, întreprinseseți*
a III-a (ei, ele) întreprind (să) întreprindă, întreprinză întreprindeau întreprinseră întreprinseseră
* Formă nerecomandată

întreprindere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întreprindere întreprinderea
plural întreprinderi întreprinderile
genitiv-dativ singular întreprinderi întreprinderii
plural întreprinderi întreprinderilor
vocativ singular întreprindere, întreprindereo
plural întreprinderilor