BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. (Sursa: DEX '98 )

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt]. (Sursa: DN )

BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta) (Sursa: MDN )

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute. (Sursa: DLRM )

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte (Sursa: DOOM 2 )

BANCRÚTĂ s. v. faliment. (Sursa: Sinonime )

bancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúte (Sursa: Ortografic )

bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment. (Sursa: Scriban )

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren. (Sursa: DEX '98 )

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren (Sursa: NODEX )

BANCRÚTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte (Sursa: NODEX )

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren]. (Sursa: DN )

BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren) (Sursa: MDN )

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză (Sursa: DOOM 2 )

BANCRUTÁ vb. v. falimenta. (Sursa: Sinonime )

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză (Sursa: Ortografic )