BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Bine + merita. (Sursa: DEX '98 )
BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita) (Sursa: MDN )
BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita. (Sursa: DLRM )
binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) (Sursa: DOOM 2 )
binemeritá vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 3 sg. și pl. binemérită (Sursa: Ortografic )
binemérit a -á v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie. (Sursa: Scriban )
binemerita verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) binemerita | binemeritare | binemeritat | binemeritând | singular | plural | binemerită | binemeritați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | binemerit | (să) binemerit | binemeritam | binemeritai | binemeritasem | a II-a (tu) | binemeriți | (să) binemeriți | binemeritai | binemeritași | binemeritaseși | a III-a (el, ea) | binemerită | (să) binemerite | binemerita | binemerită | binemeritase | plural | I (noi) | binemerităm | (să) binemerităm | binemeritam | binemeritarăm | binemeritaserăm, binemeritasem* | a II-a (voi) | binemeritați | (să) binemeritați | binemeritați | binemeritarăți | binemeritaserăți, binemeritaseți* | a III-a (ei, ele) | binemerită | (să) binemerite | binemeritau | binemeritară | binemeritaseră | * Formă nerecomandată binemeritat adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | binemeritat | binemeritatul | binemeritată | binemeritata | plural | binemeritați | binemeritații | binemeritate | binemeritatele | genitiv-dativ | singular | binemeritat | binemeritatului | binemeritate | binemeritatei | plural | binemeritați | binemeritaților | binemeritate | binemeritatelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|