BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez. (Sursa: DEX '98 )

BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Peior.) A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez. – Din burghez. (Sursa: DLRM )

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă (Sursa: DOOM 2 )

burghezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burghezésc, imperf. 3 sg. burghezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. burghezeáscă (Sursa: Ortografic )

BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S. m. și f. Persoană care aparține burgheziei; ◊ Mic-burghez: a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese. (Sursa: DEX '98 )

BURGHÉZ1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de burghezie; propriu burgheziei. 2) Care face parte din burghezie. /<it. borghese (Sursa: NODEX )

BURGHÉZ2 ~i m. Persoană care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. ◊ Mic-~ a) persoană care aparține micii burghezii; b) persoană cu viață spirituală redusă; filistin. /<it. borghese (Sursa: NODEX )

BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, târgoveț. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese]. (Sursa: DN )

BURGHÉZ, -Ă I. adj. care aparține burgheziei. II. s.m. f. 1. (în feudalism) orășean, târgoveț. 2. persoană care face parte din burghezie. ♦ mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois) (Sursa: MDN )

BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor; mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtând caracterele ei. II. S. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste. 2. (În orânduirea feudală) Orășean. [Pl. și: burgheji] – It. borghese (fr. bourgeois). (Sursa: DLRM )

BURGHÉZ s. (pop. și peior.) burjui. (Sursa: Sinonime )

Burghez ≠ proletar (Sursa: Antonime )

burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi; f. sg. burghéză, pl. burghéze (Sursa: Ortografic )

mic-burghéz adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; f. sg. mic-burghéză, pl. mic-burghéze (Sursa: Ortografic )

burghéz, -ă s. (fr. bourgeois, d. bourg, sat mare cu tîrg. V. tîrg). Odinioară, orășean, tîgoveț care avea niște drepturĭ analoage cu cele cetățeneștĭ (în opoz. cu nobil și militar). Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale (V. pastramagiŭ). Epitet ironic adresat de socialiștĭ adversarilor lor (ca goĭ la Jidanĭ, gheaur la musulmanĭ și păgîn la creștinĭ). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casă burgheză. Mitocănesc, țărănesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudiciĭ burgheze. V. burjuĭ. (Sursa: Scriban )

2) burghezésc v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac în burghez. V. refl. S’au burghezit și boĭeriĭ! (Sursa: Scriban )